18 April, 2008

Plantând un copac, salvezi o

viaţă!

Acesta e motoul cu care îmi încep lucrarea, în speranţa că voi sensibiliza in vreun fel opinia publică.Încălzirea Globală deja nu mai este un subiect tratat de nişte savanţi în lucrările lor ştiinţifice; ci a devenit o problema cu care se confruntă întreaga umanitate.Din păcate însă, lumea tinde sa devina pasivă când se aduce în discuţie acest subiect, dând astfel dovadă de puţin egoism. Aduc drept argument furturile aproape zilnice din păduri, gunoaiele care îşi fac veacul fiind aproape omniprezente în mediu, şi trecerea pasivă a oamenilor pe lângă ele, poluarea peste limită din industrie şi transporturi, şi multe alte crime ale omului împotriva planetei. Ei bine această situaţie trebuie să se schimbe, şi de ce să nu fim noi cei care preluăm iniţiativa? Noi ar trebui sa fim mai atenţi unde aruncam gunoaiele, noi ar trebui sa reacţionăm prompt atunci când depistăm un furt “ca în codru”, noi ar trebui să mai şi plantăm, câte un copac, măcar câte unul; cu alte cuvinte NOI ar trebui să ne implicăm într-un mod mai activ astfel încât să asigurăm un viitor mai bun pentru noi, şi pentru copiii noştri.Şi atunci când spun “NOI” mă refer la întreaga societate. INDIFERENŢA NE OMOARĂ, IAR NOI NU FACEM NIMIC ÎN PRIVINŢA ASTA. Se ştie că pădurile reprezintă o resursă foarte importantă în sine, deoarece acţionează exact ca un întreg, protejându-ne de inundaţii, de eroziunea solului şi menţin o cantitate propice a nivelului de oxigen în atmosferă. Tocmai de aceea, nu enunţ că ar trebui, ci trebuie ca defrişările sa fie efectuate cu simţul responsabilităţii, iar autorităţile TREBUIE să se implice mai mult, să stopeze crimele care au loc zilnic, peste tot în lume. În continuare vă propun un exerciţiu de imaginaţie:Cum ar fi dacă pădurea ar avea avocatul ei, iar acesta ar intenta un proces in numele “organismului” ce-l reprezintă, împotriva umanităţii. În condiţiile actuale, cine credeţi că ar avea de câştigat? Pădurea însă nu se poate apăra singură, deci e tot de datoria noastră să o protejăm, ca sa beneficiem de aceeaşi planetă primitoare şi în viitor. În timpul în care se poluează în continuu iar pădurea se defrişează intr-un mod alarmant, un dezastru la nivel climatic fiind inevitabil. Datoria noastră morală este să împiedicăm această catastrofă să se întâmple. Tocmai de aceea vă propun un al doilea exerciţiu de imaginaţie: Gândiţi-va că sunteţi cu 100 de ani în viitor. Imaginaţi-vă cum ar arăta noastră dacă se va încălzi cu 3, 4* sau chiar mai mult. Cum crede-ţi ca-şi vor aminti descendenţii noştri de noi, din moment ce datorită egoismului nostru ei vor avea de suferit? Oare ne vor înţelege, considerându-ne doar nişte ignoranţi, sau ne vor blama pentru că noi ne-am aflat la începutul catastrofei prin care urmaşii noştri vor fi nevoiţi sa treacă. Consider că răspunsul la această întrebare devine evident, odată cu trecerea timpului dacă noi nu vom lua nicio măsură pentru a omorî monstrul cât e încă în faşă!